Experții susțin că poluarea din aer distruge simțul mirosului. Expunerea la PM2.5 (denumirea particulelor poluante mici din aer) e cauzată mai ales de consumul combustibilului din mașini, centralele electrice și propriile noastre case. 

În trecut, această expunere a fost asociată cu „disfuncția olfactivă”, dar, de cele mai multe ori, în context industrial, scrie BBC. 

De ce au început oamenii să își piardă simțul mirosului

O nouă cercetare susține că poluarea pe care o inspirăm în fiecare zi poate avea un efect semnificativ de-a lungul anilor. Deasupra cavităților nazale se află un țesut olfactiv esențial pentru protecția creierului împotriva virusurilor și substanțelor poluante. Cu expunere repetată, însă, această protecție e uzată și chiar distrusă. 

„Datele noastre arată că există un risc de 1.6 – 1.7 ori mai mare de a dezvolta anosmie cu expunere prelungită la poluare cu particule,” susține Murugappan Ramanathan Jr., din cadrul Johns Hopkins School of Medicine, despre cum oamenii au început să își piardă simțul mirosului. 

Ramanathan a fost unul dintre primii experți care a observat fenomenul din cauza numărului crescând de pacienți cu anosmie. 

Cu ajutorul colegilor săi, Ramanathan a studiat cazurile a 2.690 de pacienți, pe o perioadă de 4 ani. Aproximativ 20% dintre ei aveau anosmie și cei mai mulți nu fumau (un obicei care afectează simțul mirosului). 

Potrivit studiului, pacienții cu anosmie trăiau în cartiere cu un nivel „semnificativ mai mare” de PM2.5, în comparație cu pacienții care nu sufereau de această afecțiune. Chiar și când au fost luați în considerare factori precum vârsta, sexul, masa corporală și consumul de alcool și tutun, rezultatele au fost aceleași.

„Chiar și creșteri mici în expunerea ambientală la PM2.5 pot fi asociate cu anosmia,” susține echipa de cercetare. 

Rezultatele acestui studiu sunt similare cu cele ale altor cercetări recente, despre cum oamenii au început să își piardă simțul mirosului. Un studiu din Italia a descoperit că adolescenții și tinerii care erau mai expuși la dioxid de azot (un poluant produs atunci când e ars combustibilul fosil) aveau probleme cu mirosul.

Cum afectează poluarea simțul mirosului

Potrivit lui Ramanathan, există 2 căi prin care poluarea poate afecta simțul mirosului. E posibil ca particulele poluante trec prin țesutul olfactiv și ajung direct în creier. Procesul duce la inflamații la nivelul sistemului cerebral.

„Nervii olfactivi se află în creier, dar au mici găuri la baza craniului, unde fibrele intră în nas. Aproape ca niște bucăți mici de paste,” a continuat Ramanathan. „Sunt expuse.” 

Acum că specialiștii au observat că oamenii au început să își piardă simțul mirosului, au fost realizate mai multe studii pe acest subiect. 

E posibil ca simțul mirosului să fie afectat și pe altă cale, potrivit lui Ramanathan. E posibil ca particulele poluante să nu intre în creier. În schimb, se lovesc în aproape fiecare zi de țesutul olfactiv. Ca urmare, zona e inflamată și nervii sunt afectați direct, ceea ce îi distruge treptat. Procesul a fost asemănat cu fenomenul prin care coasta e erodată treptat de apă. 

Poluarea din aer poate cauza numeroase probleme de sănătate

Potrivit experților, poluarea din aer cauzează aproximativ un sfert din morțile rezultate din afecțiuni la nivelul inimii. Procetul crește la aproape 50% în cazul bolilor pulmonare. În plus, e posibil ca anosmia să fie un simptom al apariției bolii Alzheimer. 

Specialiștii susțin că până în punctul în care boala Alzheimer e diagnosticată, „aproape 90% dintre pacienți au anosmie”. 

Cum oamenii au început să își piardă simțul mirosului, nici nu mai au un simț al gustului la fel de dezvoltat. Ca urmare, căută mâncare cu un gust cât mai puternic. De multe ori, aceasta e prea sărată și plină de grăsimi. 

Potrivit lui Ramanathan, a văzut mulți pacienți care „nu pot gusta mâncarea, nu pot mirosi vinul, lucrurile care le aduceau bucurie în viață”. Unul dintre pacienții lui Ramanathan era somelier. Apariția anosmiei i-a devastat personal și profesional viața. 

În plus, mirosul e asociat cu formarea amintirilor și e posibil ca lipsa acestui simț să afecteze și acest proces.