Doar aproximativ o jumătate din cantitatea de animale vânate e mâncată, însă, potrivit Science Alert.

Acest prădător este omul și o mare parte din exploatarea pământului e condusă de impulsuri, nu de nevoi reale.

Cel mai „lacom” prădător din istoria Pământului

„Fenomenele culturale conduc o parte din exploatarea în exces a speciilor sălbatice,” susține Boris Worm, ecolog în cadrul Universității Dalhousie. 

Worm a găsit un exemplu grăitor pentru impactul omului, cel mai „lacom” prădător din istoria Pământului. Exemplul a fost în Indonezia, unde cererea pentru bufnițe sălbatice a crescut la un nivel îngrijorător după ce un exemplar a apărut în seria de filme Harry Potter.

„A dus la un val de exploatare a bufnițelor sălbatice pentru a satisface cererea,” a declarat Worm. Același lucru s-a întâmplat și cu peștii după lansarea Finding Nemo. 

„Pentru că suntem fascinați cu aceste specii, uneori le iubim până la moarte,” a declarat Worm. 

Dincolo de faptul că unele dintre aceste animale ajung să fie animale de companie, leacurile tradiționale și alte produse similare, de proveniență animală, reprezintă un alt risc important pentru fauna planetei. Mai ales pentru speciile pe cale de dispariție, la nivel mondial. Pământul deja a atins un record îngrijorător.

Indiferent de scopul final, înlăturarea acestor animale din natură are același impact asupra ecosistemului precum vânarea lor pentru hrană. 

Acest fenomen are un efect direct prin înlăturarea specimenelor. Duce și la o schimbare a comportamentului asupra exemplarelor care rămân în natură. Evitarea prinderii duce la un stres comportamentul, fiziologic și cognitiv. Acesta oate avea un impact semnificativ asupra supraviețuirii și reproducerii animalelor. Ca urmare, omul e cel mai „lacom” prădător din istoria Pământului, deși nu consumă toate animalele pe care le vânează. Chiar și atunci când vine vorba de produsele animale destinate hranei, oamenii aruncă o cantitate semnificativă de mâncare la gunoi. 

Înlăturarea animalelor din mediul natural poate avea un impact semnificativ

Îndepărtarea animalelor din mediul lor natural e un proces de selecție prin „recoltare”. E similar cu procesul de selecție natural, ce schimbă trăsăturile speciilor de-a lungul timpului. Potrivit unor studii precedente, speciile vânate de oameni au avut unele dintre cele mai bruște schimbări observate vreodată în populațiile sălbatice. 

Ca urmare, omul, cel mai „lacom” prădător din istorie, contribuie la evoluția faunei Pământului. 

„Această selecție a animalelor nu e naturală și e făcută de prădători umani. Poate duce la repercusiuni notabile asupra ecosistemelor,” susține Rob Cooke, ecolog din cadrul Centrului de Ecologie și Hidrologie din Marea Britanie. „De la potențiala pierdere a speciilor care împrăștie semințe, precum păsările Rhinoplax vigil sau megaebivorele precum rinocerul negru, la prădători migratori, precum rechinii mari.” 

În acest moment, omul reprezintă cea mai puternică forță care influențează evoluția pe planetă. 

„Suntem un prădător extraordinar pentru că în spectrul nostru de pradă – numărul de specii pe care le vânăm – e de ordinul a 15.000, doar pentru vertebrate. Și folosim multe dintre ele în moduri care nu sunt sustenabile deloc și care pune în pericol supraviețuirea lor,” a continuat Worm.