O echipă internațională de cercetători a măsurat temperatura exoplanetei Trappist-1, cu ajutorul Telescopului James Webb. Emisia termică a planetei a fost identificată cu ajutorul instrumentului MIRI, montat pe James Webb.
O nouă reușită a Telescopului James Webb a încântat experții. Ce a descoperit despre o „verișoară” a Pământului
O nouă reușită a Telescopului James Webb a încântat experții, după ce observatorul a reușit să determina temperatura unei planete „verișoare” cu Pământul.
Această emisie reprezintă baza pentru măsutorile efectuate de telescop, scrie CNBC.
Potrivit cercetării, planeta nu ar avea o atmosferă semnificativă și are o temperatură mult ridicată pe partea de „zi”.
O nouă reușită a Telescopului James Webb a încântat experții
Telescopul spaţial James Webb a reuşit să măsoare în premieră temperatura unei planete stâncoase. Aceasta e considerată o „verişoară” a Pământului. E situată la 40 de ani lumină de sistemul nostru solar, potrivit unui studiu recent, transmite AFP, scrie AGERPRES.
Descoperit în 2017, sistemul Trappist-1 cuprinde şapte planete. Acestea se rotesc în jurul unei mici stele „reci”, o pitică roşie. Această stea e de două ori mai puţin fierbinte comparativ cu Soarele.
În acest sistem a fost posibilă o nouă reușită a Telescopului James Webb. Acest sistem planetar reprezintă o ţintă pentru telescopul James Webb (JWST). Observatorul a fost dezvoltat de agenţia spaţială americană NASA. E aflat în funcţiune din iulie 2022. Una dintre misiunile sale este de a sonda atmosfera exoplanetelor potenţial locuibile, situate dincolo de sistemul solar.
Trappist-1 reprezintă un „laborator excelent” pentru această căutare, a subliniat NASA. Este aproape de sistemul solar. Conţine doar planete stâncoase, toate de dimensiuni şi masă similare Pământului.
Cunoaşterea caracteristicilor acestora este, însă, dificilă. Exoplanetele nu pot fi observate în mod direct la o distanţă atât de mare, spre deosebire de stelele în jurul cărora orbitează. Pentru a le detecta, astronomii utilizează metoda tranzitului. Aceasta captează variaţiile de luminozitate cauzate de trecerea planetei prin dreptul stelei gazdă, precum o micro-eclipsă.
Instrumentul Mid-Infrared Imager Module (MIRIM) al telescopului e capabil să realizeze observaţii în infraroşu de undă medie. O nouă reușită a Telescopului James Webb a fost posibilă cu acest instrument.
MIRI a reuşit să surprindă o aşa-numită eclipsă secundară, când planeta trece în spatele stelei sale. În acest caz, a fost vorba despre planeta Trappist -1b. E cea mai apropiată de steaua Trappist-1. Prin urmare cea mai uşor de studiat deoarece trecerile sale sunt mai numeroase.
Planeta nu are o atmosferă detectabilă
„Chiar înainte de a dispărea în spatele stelei planeta adaugă cea mai mare lumină (la cea a stelei),” a explicat pentru AFP Elsa Ducrot, astrofiziciană la Comisariatul francez pentru Energie Atomică (CEA), coautoare a studiului publicat în jurnalul ştiinţific Nature.
Experții au comparat cantitatea de lumină detectată înainte şi în timpul ocultaţiei. Astfel, deduc cantitatea de lumină emisă de planetă. Aceasta este o lumină detectabilă doar în infraroşu de undă medie, o lungime de undă neexploatată până acum de astronomi. Permite detectarea emisiei termice a planetei. Astfel, JWST acţionează „ca un termometru uriaş fără contact”, a comentat unul dintre astrofizicieni, Thomas Greene, autor principal al studiului. O nouă reușită a Telescopului James Webb a permis măsurarea temperaturii planetei.
Recent, Telescopul James Webb a descoperit galaxii îndepărtate care nu ar trebui să existe.
Măsurarea temperaturii de pe Trappist-1-b reprezintă o premieră pentru o exoplanetă stâncoasă. Potrivit constatărilor, pe această planetă sunt în jur de 230 de grade Celsius, pe partea pe care este zi. Rezultatele sugerează „că nu există nicio redistribuire a căldurii pe întreaga planetă, rol oferit de o atmosferă”, a precizat CEA care a proiectat instrumentul MIRIM.
În concluzie, Trappist-1b „nu are, sau are puţină, atmosferă” după cum a declarat Elsa Ducrot. Experta subliniază că va fi necesar să se apeleze la alte lungimi de undă pentru a putea susţine acest lucru cu certitudine. Însă, în cazul în care există atmosferă, aceasta nu conţine dioxid de carbon, a exprimat astrofiziciana.