O „cascadă” cu o înălțime de aproape 100.000 de kilometri a stropit Soarele cu foc imposibil de rapid. Ce viteză fantastică a avut

Eduardo Schaberger Poupeau se afla în Rafaela, Argentina, atunci când a surprins imaginea, pe 9 martie.

El a folosit un echipament special pentru poză, potrivit Live Science.

O „cascadă” cu o înălțime de aproape 100.000 de kilometri a stropit Soarele cu foc imposibil de rapid

Zidul de plasmă „s-a ridicat la aproape 100.000 de kilometri deasupra suprafeței solare”, a declarat Poupeau pentru Spaceweather.com. Înălțimea e la fel de mare precum cea pe care ar avea-o 8 planete de dimensiunea Pământului, poziționate una deasupra celeilalte. 

„Pe ecranul calculatorului meu, arăta de parcă sute de fire de plasmă se scurgeau pe un perete,” a declarat Poupeau, cel care a surprins evenimenul cu o „cascadă” solară de o înălțime de 100.000 de kilometri. 

Plasma ejection into the Sun at a height of about 100 thousand km ☀

© Eduardo Schaberger Poupeau.#Space #Cosmos #Sun #plasma #astrophotography #astronomy pic.twitter.com/NROW0bQlzw

— Deep Sky | Space & Astronomy (@deeep_cosmos) March 11, 2023

Fenomenul e cunoscut sub denumirea științifică de proeminență coronară polară (PCP). Aceste evenimente sunt similare cu proeminențele solare normale, ce sunt formate din bucle de plasmă sau gaz ionizat. Sunt ejectate de pe suprafața Soarelui de către câmpurile magnetice. 

Fenomenele PCP au loc și în apropiere de polii magnetici ai Soarelui, la latitudini cuprinse între 60 și de grade nord și sud. De multe ori, ele se prăbușesc la loc pe Soare, pentru că, în apropierea polilor, câmpurile magnetice sunt mult mai puternice, potrivit NASA. 

Această prăbușire înapoi pe Soare a dus la porecla de „cascade de plasmă”, precum o „cascadă” cu o înălțime de 100.000 de kilometri, ce a fost surprinsă în luna martie.

Ce viteză a avut zidul de plasmă 

Plasma din aceste cascade nu cade liber, pentru că e influențată în continuare de câmpul magnetic care a împins-o în spațiu. Atunci când coboară înapoi pe stea, atunci viteze de până la 36.000 de km/h. Aceasta e o viteză mult mai rapidă decât ar permite câmpurile magnetice, potrivit experților. Ca urmare, ei vor să afle cum e posibil ca fenomenul să fi atins viteza asta. 

Acum că o „cascadă” cu o înălțime impresionantă a atins o viteză considerată imposibilă, experții au șansa să analizeze limitele acestui fenomen. 

Potrivit unui studiu publicat în 2021 în jurnalul Frontiers in Physics, evenimentele PCP au 2 faze. Prima fază a erupției e cea mai lentă. În aceasta, plasma e împroșcată în sus. Cea de-a 2-a fază e mai rapidă. În aceasta, plasma accelerează către cel mai ridicat punct al altitudinii.

E posibil ca această etapă să afecteze modul în care plasma coboară înapoi spre suprafață. Sunt necesare mai multe studii pentru a afla exact cum are loc acest proces. Mai multe studii sunt necesare pentru a identifica exact de ce viteza ejecției e mai rapidă.

Experții studiază adesea proeminențele solare, pentru că acestea pot fi acompaniate de ejecții de masă coronală. Astfel de evenimente pot avea un efect semnificativ asupra Pământului.