Prădătorul a fost numit „dragonul albastru” de către experți, scrie Live Science.

Are o formă a corpului diferită față de cea a rudelor sale dispărute sau alte creaturi care trăiesc azi. De dimensiunea unui mare rechin alb, această creatură ar fi unică.

„Dragonul albastru” descoperit în Japonia nu seamănă cu nicio altă creatură de până acum

Fosilele „dragonului” au o vechime de 72 de milioane de ani. Au fost descoperite în apropiere de râul Aridagawa, din prefectura Wakayama, pe insula Honshu. Aparțin unei specii nemaivăzute de mosazaur. Acestea erau reptile marine, prădători de top în timpul perioadei Cretacice. Adică în perioada 145 – 66 de milioane de ani.

Rămășițele „spectaculoase” ale fosilelor reprezintă cel mai complet schelet de mosazaur găsit până acum în Pacific. „Dragonul albastru” descoperit în Japonia a uimit experți din întreaga lume. 

Studiul a fost publicat în Journal of Systematic Palaeontology. Noua specie de mosazaur a primit denumirea de Megapterygius wakayamaensis. Megapterygius înseamnă „cu aripi mari”, ce face referire la înotătoarele imense ale creaturii. Wakayamaensis face referire la prefectura în care a fost găsit scheletul. 

Dar echipa de cercetare a poreclit creatura Wakayama Soryu, adică „dragonul albastru”, după o creatură din mitologia japoneză. 

Află care era prădătorul ce vâna dinozauri.

Mosazaurii aveau un corp similar, așa că există diferențe mici între specii. Dar M. wakayamaensis, „dragonul albastru” descoperit recent, e o excepție, ceea ce a uimit experții.

„Credeam că știm mosazaurii bine până acum,” a declarat Takuya Konishi, conducătorul studiului. „Dar imediat am știu că e ceva ce nu s-a mai văzut până acum.” 

„Dragonul” era un prădător de top

Precum alți mosazauri, M. wakayamaensis avea un torso similar cu al unui delfin. Avea 4 înotătoare și un bot lung, similar cu cel al unui aligator. Avea și o coadă lungă. Dar animalul avea și o înotătoare dorsală precum cea a unui rechin sau delfin. Acest element nu a fost văzut în nicio altă specie de mosazauri. 

Inițial, experții nu înțelegeau exact cum înotătoarele din spate erau mult mai mari decât cele superioare. Acest detaliu e inedit în categoria mosazaurilor și extrem de rar în cazul tuturor speciilor acvatice, dispărute și cele care încă mai trăiesc. 

Spre deosebire de „dragonul albastru” descoperit în Japonia, toate animalele care înoată au înotătoare superioare mai mari, pentru a-și putea schimba direcția în apă. Înotătoare inferioare mai mari îngreunează navigarea prin apă. 

„Nu avem niciun analog modern care să aibă o morfologie similară, de la pești la pinguin la țestoase marine,” a declarat Konishi. „Niciunii nu au 4 înotătoare mari pe care le folosesc în același timp cu o coadă.” 

Experții cred că specia s-ar fi folosit de înotătoarele imense pentru a înota rapid la suprafață sau în adâncuri. Ceea ce înseamnă că aceste creaturi erau prădători de temut. Cum aveau și o înotătoare dorsală, atunci e posibil să o fi folosit pe aceasta pentru a schimba direcția în apă.