În luna august, Rusia și India s-au aflat într-o competiție spațială pentru a aseleniza la Polul Sud lunar. În această cursă, modulul Luna-25 al rușilor s-a prăbușit pe suprafața Lunii cu puțin timp înainte de aselenizarea programată.
De ce se grăbesc agențiile spațiale să ajungă la Polul Sud al Lunii. Ce cred că ar putea găsi acolo
Agenții Spațiale din întreaga lume speră să ajungă la Polul Sud al Lunii, unde s-ar putea afla o rezervă naturală extrem de importantă.
În ultimii ani, India a investit sume importante în programul spațial. Cu ajutorul acestuia, ar putea fi recunoscută drept o putere globală spațială, scrie Reuters.
În acest sens, India a trimis o misiune la Polul Sud lunar în același scop ca alte agenții – de a găsi o sursă de apă pe satelitul natural.
De ce se grăbesc agențiile spațiale să ajungă la Polul Sud al Lunii
Experții cred că o rezervă de apă înghețată pe Lună e esențială pentru construirea unei colonii lunare. În plus, activități precum mineritul pe lună și potențiale misiuni pe Marte depind de această rezervă.
Cei mai mulți experți cred că Polul Sud al Lunii reprezintă cea mai probabilă locație pentru apă în cantități considerabile.
De la începutul anilor 1960, chiar înainte de prima aselenizare Apollo, cercetătorii au crezut că există apă pe Lună. Mostrele aduse înapoi pe Pământ din cadrul acestei misiuni s-au dovedit a fi uscate.
În 2008, cercetători din cadrul Universității Brown au analizat acele mostre cu noua tehnologie. În interiorul lor, au găsit hidrogen ascuns în mici sfere de sticlă vulcanică. În 2009, un instrument NASA aflat la bordul misiunii indiene Chandrayaan-1 a detectat apă pe suprafața Lunii.
În același an, o altă sondă NASA care a ajuns la Polul Sud a descoperit apă înghețată sub suprafața satelitului natural. O misiune NASA din 1998, Lunar Prospector, a găsit dovezi potrivit cărora cea mai mare cantitate de apă înghețată s-ar afla în cratele întunecate de la Polul Sud al Lunii.
Cu aceste date, agențiile spațiale încearcă să găsească o rezervă suficientă de apă înghețată pentru a construi o bază lunară. În plus, această apă antică ar putea oferi informații despre vulcanii lunari, materialele pe care le-au adus cometele și asteroizii pe Pământ și chiar și originea oceanelor.
O sursă de apă pe Lună ar permite construirea unei baze
Dacă există apă pe Lună în cantități suficiente, atunci ar putea fi o resursă importantă pentru explorare. În plus, ar putea răci și echipamentul folosit de astronauți.
Apa poate fi separată și în hidrogen pentru combustibil și oxigen pentru respirat. Ar putea reprezenta baza pentru viitoarele misiuni către Marte și mineritul pe Lună. Din acest motiv, agenții spațiale din întreaga lume trimit misiuni către Polul Sud al Lunii.
Tratatul Spațial ONU din 1967 interzice oricărei țări de a declara stăpânire pe Lună. Acest tratat nu include și operațiunile comerciale ce ar putea avea loc.
SUA a propus Acordul Artemis, ce include principii de bază pentru explorarea Lunii. Până acum, a fost semnat de 27 de țări, inclusiv România. China și Rusia nu au semnat acordul până acum și au unele dintre cele mai dezvoltate programe spațiale din lume.