Cercetarea lui Victor Ambros şi Gary Ruvkun a dezvăluit cum genele duc la nașterea mai multor tipuri de celule în corpul uman. Procesul presupune gestionarea genelor și reprezintă o descoperire importantă, care poate schimba medicina.
Premiul Nobel pentru Medicină în 2024 a fost câștigat de Victor Ambros şi Gary Ruvkun. Ce descoperire le-a adus titlul prestigios
Premiul Nobel pentru Medicină în 2024 a fost câștigat de Victor Ambros şi Gary Ruvkun pentru cercetarea lor în domeniul microARN.
„Descoperirea are o importanță fundamentală pentru înțelegerea modului în care funcționează celulele,” a declarat Love Dalen, profesor în cadrul Universității din Stockholm, scrie CNN.
„Și, astfel, pentru dezvoltarea organismului,” a continuat Dalen. „Descoperirea e importantă și a afectat mai mult sau mai puțin toate ariile de biologie și medicină.”
Premiul Nobel pentru Medicină în 2024 a fost câștigat de Victor Ambros şi Gary Ruvkun
Premiul Nobel pentru Fiziologie şi Medicină în 2024 a fost câştigat de cercetătorii americani Victor Ambros şi Gary Ruvkun. L-au primit pentru descoperirea microARN-ului şi a rolului său în reglarea genelor post-transcripţionale, conform comunicatului Comitetului Nobel, de la Stockholm, scrie AGERPRES.
Cei doi cercetători au descoperit principiul fundamental care guvernează modul în care este reglată activitatea genelor.
Informaţia conţinută de cromozomii noştri poate fi corelată unui manual cu instrucţiuni pentru toate celulele organismului nostru. Fiecare celulă conţine aceiaşi cromozomi. Și, în consecinţă, conţine exact acelaşi set de gene. Și exact acelaşi set de instrucţiuni.
Şi cu toate acestea, diferite tipuri de celule, aşa cum sunt celulele ţesutului muscular sau cele nervoase, prezintă caracteristici foarte diferite. Aceste caracteristici distincte provin din procesul de reglare a genelor. Acesta permite fiecărei celule să selecteze doar instrucţiunile relevante pentru rolul ei în organism. Acest lucru asigură faptul că doar setul corect de gene este activ în fiecare tip de celulă.
Victor Ambros şi Gary Ruvkun au fost interesaţi de modul în care se dezvoltă diferitele tipuri de celule.
Ei au descoperit microARN, o nouă clasă de micro molecule de ARN care îndeplinesc un rol esenţial în reglarea genelor. Descoperirea lor le-a adus Premiul Nobel pentru Medicină în 2024. A dus la identificarea unui principiu complet nou al reglării genelor. Principiul s-a dovedit esenţial în înţelegerea biologiei organismelor multicelulare şi implicit a oamenilor.
MicroARN-ul se dovedeşte a fi de o importanţă fundamentală pentru modul în care organismele se dezvoltă şi funcţionează, conform comunicatului Comitetului Nobel.
Informaţia genetică trece din ADN în ARN-ul mesager (mARN) printr-un proces denumit transcripţie. Apoi ajunge la celule pentru a declanşa sinteza de proteine. Acolo, informaţia purtată de mARN este folosită pentru a produce proteine în funcţie de instrucţiunile genetice păstrate în ADN.
Descoperirea realizată de Victor Ambros şi Gary Ruvkun a fost primită inițial cu indiferență
Dacă această reglare nu se mai produce, pot rezulta boli grave, cancere, diabete sau boli autoimune.
În 1993, laureaţii din 2024 ai Premiului Nobel pentru Medicină au publicat rezultate surprinzătoare privind un nou nivel de reglare a genelor în jurnale de specialitate. Acesta s-a dovedit a fi foarte semnificativ şi care s-a transmis de-a lungul evoluţiei.
La sfârşitul anilor 1980, Victor Ambros şi Gary Ruvkun erau cercetători postdoctorali în laboratorul condus de Robert Horvitz, laureatul premiului Nobel din 2002. În acest laborator ei au studiat interacţiunea dintre gene şi celule pe o specie de viermi de doar 1 mm lungime, denumiţi C. elegans.
Aceşti viermi dispun de numeroase celule specializate. Acestea se regăsesc şi în organisme mai mari şi mai complexe. Sunt, astfel, un model util pentru cercetarea modului în care se dezvoltă diferitele ţesuturi ale organismelor multicelulare.
Publicarea celor două articole a fost primită la început cu indiferenţă de comunitatea ştiinţifică. Deşi rezultatele erau interesante, acest mecanism neobişnuit de reglare a genelor a fost considerat o simplă particularitate a viermilor C. elegans. Și, în consecinţă, irelevantă pentru alte organisme mai complexe. Această percepţie s-a schimbat în 2000.
Atunci, grupul de cercetători condus de Ruvkun a anunţat descoperirea unui nou tip de microARN. În prezent ştiinţa admite existenţa a peste 1000 de gene pentru diferite tipuri de microARN în oameni. Și că reglarea genelor prin microARN este universală în rândul organismelor multicelulare.