Chiar dacă deșertul e un mediu extrem, Welwitschia a reușit să se dezvolte, scrie New York Times. Deși primește mai puțin de 5 centimetri de ploaie pe an, planta trăiește mii de ani.

În limba Afrikaans, planta se numește  “tweeblaarkanniedood”, ce înseamnă ”două frunze ce nu pot muri”. Welwitschia crește doar două frunze în mileniile pe care le poate supraviețui.

Când a fost descoperită planta care ”nu poate muri”

”Cele mai multe plante cresc o frunză și aia e,” a declarat Andrew Leitch, genetician din cadrul Universității din Londra.

Această plantă poate trăi mii de ani și crește constant. Atunci când nu mai crește, moare.

– Andrew Leitch

Experții cred că unele plante Welwitschia au și peste 3.000 de ani, cu frunze ce cresc constant din perioada Epocii de Fier. 

Welwitschia are două frunze fibroase, ce sunt consumate de animalele locale. Ele se pot cârlionța în timp, ceea ce le oferă aspectul unic. Directorul Grădinilor Kew, din Londra, a declarat despre plantă că ”este, fără urmă de îndoială, cea mai minunată plantă adusă în această țară, dar și una dintre cele mai urâte”. 

Planta care ”nu poate muri” a fost descoperită în anul 1859, de către Friedrich Welwitsch, după care a fost numită. 

Ce secrete ascunde planta Welwitschia

Într-un studiu publicat în jurnalul Nature Communications, experții au detaliat secretele genetice ce îi oferă plantei Welwitschia forma unică și longevitatea. 

În urmă cu 86 de milioane de ani, de la o greșeală în diviziunea celulară, genomul Welwitschia s-a dublat. Acest proces a avut loc într-o perioadă de ariditatea crescută și secetă în zonă. E posibil ca această etapă să corespundă și cu formarea Deșertului Namib, potrivit conducătorului studiului, Tao Wan, biolog din cadrul Grădinii Botanice Fairy Lake din China. 

Potrivit lui Tao, ”stresul extrem” e adesea asociat cu evenimente în care genomul se duplică. 

Potrivit lui Leitch, co-autorul studiului, funcția originală a genelor duplicateâ, deținute de planta care ”nu poate muri”, e uneori abandonată în favoarea altora. Acest proces are și un neajuns important. 

Cea mai de bază activitate a vieții e replicarea ADN-ului, așa că dacă ai un genom mare, menținerea vieții consumă multă energie.

– Tao Wan

O mare parte din genomul Welwitschia include și secvențe ADN ”inutile”, ce se auto-replică, numite retrotranspozoni. 

Experții au observat o creștere în activitatea retrotranspozonilor în urmă cu 1-2 milioane de ani, posibil din cauza stresului de temperatură. 

Pentru a lupta împotriva acestui proces, genomul Welwitschia a trecut printr-o schimbare epigenetică ce a inhibat acele secvențe ADN. 

Studierea plantei ”care nu poate muri” poate ajuta experții să înțeleagă mai bine schimbările ce au loc la nivel celular. Acestea sunt importante în condiții extreme de căldură. La nivel global, temperaturile au crescut în ultimii ani.