În anul 2013, un val de căldură marin numit The Blob (Pata) s-a dezvoltat pe coasta Alaska. În scurt timp, s-a extins pe o suprafață fantastică, până în Mexic, de-a lungul coastei pacifice a Americii de Nord.
Experții au descoperit pericolul care pândește în adâncurile oceanelor. Ce efecte catastrofale poate avea
Experții au descoperit pericolul care pândește în adâncurile oceanelor, un fenomen care poate avea efecte catastrofale asupra mediilor marine.
Pata a rezistat mult mai mult timp decât au anticipat experții. În acest timp, a decimat populațiile de pești, a dus la înfloriri toxice de alge, a produs daune la nivelul populațiilor de varec și a dus la înfometarea păsărilor marine.
La un moment dat, o geamandură de pe coasta Oregon a detectat creșteri de temperatură îngrijorătoare, de până la 7 grade Celsius în mai puțin de 1 oră. Pe scurt, oceanul era sufocat de acest val de căldură intens, scrie Science Alert.
Experții au descoperit pericolul care pândește în adâncurile oceanelor
Deși a avut efecte devastatoare, inițial experții nu au știut că fenomenul are loc. Pata a apărut în adâncurile oceanului, pe când experții monitorizau creșteri de temperatură la suprafața apei.
Acum, într-un nou studiu condus de experți din cadrul National Oceanic and Atmospheric Administration (NOAA), SUA, s-a demonstrat că valurile marine de căldură pot să apară la adâncimi impresionante. Acestea pot să apară în același timp cu valuri de căldură care sunt surprinse la suprafață sau când nu există niciun indiciu de încălzire la suprafață.
Pericolul care pândește în adâncurile oceanelor poate distruge porțiuni importante. Dacă acest echilibru e afectat, repercusiunile pot fi catastrofale la nivelul planetei.
Vezi cum arată și „pădurea subacvatică” din Marea Mediterană.
Noua analiză a studiat apele din jurul Americii de Nord. Potrivit analizei, valurile de căldură din adâncuri pot fi mai intense și îndelungate decât cele de la suprafață.
„Experții au investigat valurile marine de căldură la suprafața oceanelor de peste 1 deceniu,” a declarat Dillon Amaya, din cadrul NOAA.
Datele au fost limitate la temperaturile extreme de la suprafață. Acestea pot fi surprinse cu ajutorul geamandurilor sau detectate de nave și sateliți. Investigarea acestui fenomen în adâncurile oceanelor e mult mai dificilă.
Există câteva date despre pericolul care pândește în adâncurile oceanelor, dar nu la fel de multe. Cel mai recent studiu a folosit observațiile de suprafață pentru a crea modele care simulează curenții oceanici din adâncuri. Aceștia aduc nutrienți importanți în apele din apropierea coastelor.
„Aceasta e prima dată când am reușit să aprofundăm probleme și să stabilim cum aceste evenimente extreme au loc pe fundul oceanului,” a continuat Amaya.
Valurile de căldură din adâncurile oceanelor sunt mai intense decât cele de la suprafață
În analiză au fost incluse date din 3 decenii, din perioada 1993 – 2019.
„Nu doar că valurile de căldură de pe fundul oceanelor tind să persiste mai mult decât cele de la suprafață,” scrie în studiu. „Dar sunt numeroase regiuni unde valurile de căldură marine de la fund au o intensitate mai mare decât cele de la suprafață, pentru aceeași locație.”
În zone mai adânci, aceste valuri de căldură se pot forma fără să existe semne la suprafață. Experții susțin că aceste rezultate scot la iveală importanța unor sisteme de monitorizare pentru oceane.
Creșterile de temperatură observate variau de la jumătate de grad până la 5 grade Celsius, potrivit modelelor axate pe pericolul care pândește în adâncurile oceanelor.
Temperaturi marine ridicate au fost asociate cu decimarea populațiilor din oceane. În 2013, una dintre populațiile care au suferit cel mai mult a fost cea a homarilor. Temperaturile ridicate le-a afectat sistemul imunitar și au fost mai slăbiți în fața paraziților.
Utilizarea combustibililor fosili și poluarea împing ecosistemele marine la limită. Oceanele absorb aproximativ 90% din căldura în exces produsă de încălzirea globală. Ca urmare, fenomene precum Pata au un risc de 20 de ori mai mare să apară. Studiul a fost publicat în jurnalul Nature Communications.