Experimente bazate pe dinamica fluidelor au scos la iveală faptul că forma de „leu care stă întins” ar fi fost sculptată de vânt, scrie Science Alert. 

„Descoperirea noastră oferă o posibilă poveste despre modul în care formațiunile similare cu Sfinxul au ajuns să există, în urma eroziunii,” a declarat Leif Ristroph, expert din cadrul Universității din new York. 

Marele Sfinx de la Giza nu ar fi fost sculptat în totalitate de oameni

„Experimentele noastre din laborator au demonstrat, surprinzător, cum forme similare cu Sfinxul pot proveni din materiale care au fost erodate de forțele naturii rapide,” a continuat Ristroph. 

Au existat mai multe speculații privind modul în care a fost sculptat Marele Sfinx de la Giza. Încă din anii 1950, a fost sugerată această teorie. Potrivit acesteia, corpul Sfinxului ar fi fost sculptat de către ape antice. 

Există suficiente dovezi care exclud prezența ploilor sau inundațiilor în acest context. Dar experții cred că vântul ar fi putut avea un rol semnificativ. 

Această teorie, bazată pe aportul vântului, a apărut în anii 1980. Scenariul a fost sugerat inițial de un fost geolog NASA, numit Farouk El-Baz.

„Inginerii antici ar fi putut alege să sculpteze capul sub forma regelui lor,” a scris El-Baz în 2001. „I-au oferit și un corp similar cu cel al unui leu, inspirat de formele pe care le-au găsit în deșert. Pentru a face acest lucru, ar fi fost nevoiți să sape un șanț în jurul protruziunii naturale.” 

Ristroph și colegii săi au analizat bucăți de calcar în contextul unui flux de apă rapid. Astfel, au mimat forța eoliană, pentru a vedea ce forme pot apărea. Ei au bazat mișcarea apei pe condițiile care existau în zonă în urmă cu 4.500 de ani, adică perioada în care a fost creat Sfinxul. 

Experții au folosit și vopsea în experiment, pentru a analiza dinamica responsabilă de corpul de leu observat pe Marele Sfinx de la Giza. 

Formele obținute în urma experimentului sunt similare cu cele ale pietrelor care se găsesc în regiunile deșertice. Vântul ridică fire de nisip, la viteze mari, care sculptează și netezesc suprafața pietrelor. Un astfel de fenomen poate sculpta și cele mai mari formațiuni în structuri neobișnuite.

Forma Sfinxului ar fi fost creată de vânt

„Există, de fapt, roci care se găsesc și azi care sunt similare cu animale care stau jos, ceea ce susține concluziile noastre,” a continuat Ristroph. 

În cazul Sfinxului, vântul rapid a fost direcționat de roca din capul și labele monumentului. Fluxul a ajuns către gât și spate, unde existau roci mai moi. 

Acest proces continuă și azi. Așa cum a susținut și El-Baz în trecut, fără o înțelegere profundă a influenței naturii, monumentele antice egiptene nu ar fi supraviețuit până azi în aceste condiții extreme. Marele Sfinx de la Giza continuă să fascineze oamenii la peste 4.000 de ani de când a fost sculptat.

Află și care ar fi cele mai vechi piramide din lume – nu au fost construite în Egipt.

„Dacă egiptenii antici și-ar fi sculptat monumentele în forma unui cub, a unui dreptunghi sau chiar a unui stadion, atunci aceste monumente ar fi fost șterse de vânt. În urmă cu mult timp,” a concluzionat El-Baz. 

În schimb, Sfinxul continuă să impresioneze și după mii de ani. Are o înălțime de 20 de metri și o lungime de 73 de metri. Monumentul e atât de vechi, încât adevărata sa semnificație a fost pierdută în timp.