Pe 7 mai, el a terminat articolul care i-a păstrat numele în istorie, în care a analizat acest detaliu inedit, scrie Phys.org. 

Potrivit lui Olbers, întreg cerul ar fi trebuit să fie la fel de luminos precum Soarele, potrivit principiilor cunoscute în acel moment.

De ce e cerul întunecat noaptea

Olbers nu e singurul care a observat această anomalie. La fel precum contemporanii săi, el credea inițial, precum Isaac Newton și René Descartes, că universul e infinit. El a realizat, însă, că modelul cosmosului din acea perioadă nu putea explica anumite observații. 

El a încercat să afle de ce e cerul întunecat noaptea și cu ajutorul articolului din 1823. Potrivit principiilor cunoscute, tot cerul ar fi trebuit să fie la fel de luminos precum suprafața Soarelui. Ca urmare, nu ar fi trebui să existe noaptea. El a propus o teorie potrivit căreia lumina de la stele îndepărtate e absorbită de praf sau alt material care plutește în spațiu. 

Află și câte stele există în univers.

Cercetarea lui a dat naștere paradoxului lui Olber. Și celebrul Edgar Allan Poe a avut teorii despre acest fenomen. El susținea că, dacă universul ar fi început într-un anumit punct în trecut, atunci durata în care ne-ar lua să vedem lumina stelelor determină ce părți ale universului putem vedea. Teoria lui nu a fost acceptată în 1848. Mai mult de 1 secol mai târziu, experții au confirmat intuiția poetului. 

În 1964, cosmologul Edward Harrisson a încheiat conversațiile tensionate din comunitatea științifică pe subiectul culorii cerului. Potrivit acestuia, principalul factor care determină luminozitatea cerului nopții e viața finită a stelelor. 

Numărul de stele din universul observabil e foarte mare, dar finită. Cum numărul e finit și fiecare stea moare la un moment dat, cu un volum imens, a apărut întunericul între stele. Teoria e similară cu cea a lui Poe și a uneia propuse de Lord Kelvin în 1901. În sfârșit, paradoxul lui Olber, care voia să afle de ce e cerul întunecat noaptea, a primit un răspuns mai amplu. 

Există și o altă teorie despre culoarea cerului noaptea

Există o altă teorie care poate explica paradoxul. În aceasta, cerul nopții nu e atât de întunecat pe cât îl percepem noi. La începutul secolului trecut, cercetătorii și-au dat seama că universul ar fi putut fi, la început, extrem de compact, dens și fierbinte. Acesta e modelul Big Bang pe care îl avem și azi. 

Una dintre estimările acestui model e existența „luminii fosile”. Aceasta ar fi fi fost eliberată la începutul universului și ar putea fi observabilă și azi, dar nu cu ochiul liber. Aceste radiații au fost detectate inițial în 1964. Potrivit estimărilor recente, e cel mai comun tip de lumină din univers, ce poate explica de ce e întunecat cerul noaptea. 

Află și care e motivul pentru care nu mai vezi atât de multe stele pe cer cu ochiul liber.

Universul e luminat și de lumină de fundal, mai slabă, emisă de galaxii pe măsură ce se formează și evoluează. Potrivit cercetătorilor, cerul nopții nu ar fi întunecat. În schimb, ar luci cu radiații antice produse de-a lungul istoriei universului. 

În acest moment, cercetătorii nu au un răspuns categoric pentru a răspunde la această întrebare. Există, însă, mai multe teorii.