Experții susțin că astronauții pot pierde masă osoasă – echivalentul a decenii întregi – în spațiu. Mulți dintre ei nu recuperează această pierdere chiar și după un an petrecut înapoi pe Pământ, scrie The Guardian. 

Această constatare e importantă pentru viitorul turiștilor și călătorilor spațiali. În acest moment, mulți experți analizează posibilitatea unei călătorii către Marte, dar efectul călătoriilor în spațiu asupra corpului uman reprezintă un factor esențial. 

Scheletul astronauților e afectat semnificativ de perioadele petrecute în spațiu

Veşti proaste pentru viitoarele misiuni marţiene: astronauţii se recuperează greu în urma pierderii de masă osoasă suferite în timpul perioadei petrecute în imponderabilitate, chiar şi după un an de la revenirea pe Pământ, conform unui studiu publicat joi, informează AFP, sscrie AGERPRES.

Atrofia osoasă cauzată de absenţa gravitaţiei, asemănătoare cu osteoporoza, a fost mult timp studiată la bordul staţiilor spaţiale. Astronauţii trebuie să efectueze câteva ore de exerciţii fizice pe zi pentru a limita daunele produse la nivelul sistemului musculo-scheletic de această inactivitate.

Ceea ce este mai puţin cunoscut este timpul necesar pentru a se recupera după ce revin pe Pământ.

Experții au folosit noi tehnici de imagistică 3D în cercetare. Studiul care detaliat cum scheletul astronauților e afectat semnificativ a fost efectuat pe 17 astronauţi de pe Staţia Spaţială Internaţională (ISS). Cercetarea, publicată în jurnalul Scientific Reports, a demonstrat că recuperarea rămâne incompletă, chiar şi după un an.

Află de ce le permite NASA cosmonauților bărbați să stea în spațiu mai mult decât femeilor.

Cercetările au demarat în 2015 la iniţiativa lui Steven Boyd, director al Institutului McCaig pentru sănătate osoasă de la Universitatea din Calgary, Canada. Boyd şi colegii săi au analizat scheletele a 14 bărbaţi şi trei femei. Voluntarii au fost analizați în 4 faze: înainte de zborul lor spaţial, la revenirea lor pe Pământ, după şase luni şi apoi după 12 luni de la aterizare. Astfel, experții au constatat că scheletul astronauților e afectat semnificativ de perioadele petrecute în spațiu. 

Ei au efectuat mai ales o investigaţie numită scintigrafie osoasă a tibiei (care suportă aproape întreaga greutate a corpului) şi a osului radius (antebraţ). Astfel, experții le-au evaluat densitatea şi rezistenţa la fractură. În acelaşi timp au fost luate în calcul efectele exerciţiilor fizice practicate în imponderabilitate şi la revenirea pe Pământ.

Cum se schimbă corpul astronauților în spațiu

Rezultatul: la un an de la zbor, 16 astronauţi au prezentat o resorbţie incompletă a tibiei. Aceasta îşi pierduse până la 2% din densitatea osoasă comparativ cu perioada premergătoare zborului. Cu cât şederea pe orbită era mai lungă (6-7 luni), cu atât sistemul osos era mai deteriorat.

După 12 luni, nouă dintre astronauţi nu îşi reveniseră complet. Daunele sunt comparabile cu un deceniu de pierdere de masă osoasă pe Pământ sau mai mult. Studiul a scos la iveală cum scheletul astronauților e afectat semnificativ în spațiu. 

Află cine face parte din noua clasă de astronauți NASA – ce experți au fost recrutați în generația Artemis.

„Demonstrăm, totodată, că arhitectura osoasă este permanent alterată”, a declarat pentru AFP doctor Steven Boyd, co-autor al studiului. „Gândiţi-vă la Turnul Eiffel şi la toate tijele sale metalice. În spaţiu pierdem unele dintre tije. La întoarcerea noastră pe Pământ le putem repara pe cele care rămân, dar nu creăm noi conexiuni.”

„Microgravitaţia (imponderabilitatea) este cea mai drastică inactivitate fizică care există”, a comentat Guillemette Gauquelin-Koch, specialistă în medicină spaţială la Agenţia spaţială franceză (CNES). „Chiar şi cu două ore de sport pe zi, este ca şi cum ai sta în pat restul de 22 de ore.”