Pielea care iese în relief se ridică într-un tipar în dungi ca rezultat al modului în care interacționează 3 molecule. Acestea urmează un tipar Turing, susțin experții, scrie Science News. 

Modul în care aceste creste se extind și se combină determină forma amprentei. Studiul a fost publicat în februarie 2023 în jurnalul Cell.

Cum se formează amprentele, de fapt

Amprentele sunt unice și durează toată viață. Au fost folosite pentru a identifica indivizii încă din anii 1800. Mai multe teorii au fost propuse pentru a explica modul în care se formează amprentele. Printre acestea s-au numărat plierea bruscă a pielii și faptul că tiparul ar putea urma modul în care sunt aranjate vasele de sânge. 

Acum, experții au aflat cum se formează amprentele, de fapt. Cercetătorii știau deja că crestele care caracterizează amprentele încep să se formeze ca adâncituri în piele, ca tranșee. În următoarele săptămâni, celulele care se multiplică rapid în aceste șanțuri încep să crească în exterior. Ca urmare, se formează aceste benzi de piele mai groasă. 

Crestele incipiente din amprente și foliculii de păr se dezvoltă cu structuri similare în adâncul pielii. Experții din noul studiu au comparat celule din 2 zone. Aceștia au descoperit că ambele zone aveau anumite tipuri de molecule de semnalizare. Aceste molecule transferă informația între celule. Printre acestea se numără moleculele WNT, EDAR și BMP.

Studiul a scos la iveală faptul că moleculele WNT le spun celulelor să se multiplice, să formeze creste în piele și să producă EDAR, care ajută activitatea WNT. Moleculele BMP îngreunează aceste acțiuni, potrivit studiului care a investigat cum se formează amprentele. 

Experții au folosit aceste principii ale moleculelor de semnalizare în experimente pe șoareci. Aceste mamifere nu au amprente, dar au creste pe piele care se apropie de ele. 

Echipa de cercetare a introdus mai multe schimbări la nivelul moleculelor și au studiat cum se schimbă tiparul. 

Moleculele de semnalizare au un rol în formarea amprentelor

Creșterea moleculelor EDAR a dus la creste mai groase, cu o distanță mai mare între ele. Scăderea EDAR a dus la puncte în loc de benzi. Fenomenul opus a avut loc în cazul BMP, ce îngreunează formarea EDAR. 

Schimbarea dintre benzi și puncte e o semnătură văzută în sistemele care sunt influențate de teoria matematică propusă de Turing în anii 1950, ce poate explica și cum se formează amprentele. 

Recent, experții au creat un deget robot „puțin transpirat” – vezi cum arată.

Experții au studiat teoria Turing în 3 zone ale degetelor: centrul buricului degetului, sub unghie și la articulația de la prima falangă. Ei au schimbat anumiți factori la nivelul acestor zone și au descoperit cum se formează mai multe detalii din amprente, mai ales sub ce condiții. 

Cei care au mutații genetice la nivelul moleculelor WNT și EDAR pot avea anomalii cuticulare când vine vorba de formarea amprentelor.