E posibil ca trilioane de litri de apă să fie împrăștiate pe Lună, prinse în mici mărgele de sticlă. Acestea s-ar fi format atunci când asteroizii s-au izbit de suprafața Lunii, potrivit unui studiu recent, publicat în jurnalul Nature Geoscience.
O sursă neașteptată de apă a fost descoperită pe Lună. Cum s-ar fi format „mărgelele de sticlă” de pe satelitul natural
O sursă neașteptată de apă a fost descoperită pe Lună, ce ar fi prinsă în „mărgele de sticlă” pe suprafața satelitului natural al Pământului.
Studiul a fost realizat de cercetători din China. Aceștia au analizat mostre de sol lunar, primele care au revenit pe Pământ din anii 1970, scrie CNN.
Cercetarea a scos la iveală un răspuns la care oamenii de știință s-ar gândit de decenii întregi. Ei au vrut să afle cum e stocată apa pe Lună, mai ales în regiunile din afara polilor lunari.
O sursă neașteptată de apă a fost descoperită pe Lună
Suprafaţa Lunii conţine apă în „mărgele de sticlă”. Acestea au fost formate în urma impactului violent cu roci spaţiale, conform unui studiu bazat pe probe prelevate de sonda selenară chineză Chang’e 5, relatează AFP şi Reuters, scrie AGERPRES.
„Nu există nicio îndoială că cea mai mare parte a suprafeţei Lunii conţine apă într-o formă sau alta,” se arată în studiul despre o sursă neașteptată de apă care a fost descoperită pe Lună.
Oamenii de ştiinţă au examinat în detaliu aproximativ o sută de sfere de sticlă minuscule. Acestea aveau dimensiuni care variau între grosimea unui fir de păr şi un milimetru. Au fost aduse pe Pământ în 2020 de misiunea Chang’e 5.
Aceste formaţiuni au o vechime de până la două miliarde de ani. Au fost create prin impactul meteoroizilor – meteoriţi sau asteroizi – care au topit materialul selenar.
Eşantioanele conţin până la două milionimi de gram echivalent în apă per gram de sferă.
Această apă provine din procese diferite comparativ cu cea rezultată din vulcanismul selenar sau din căderea cometelor (care conţin gheaţă). Ca urmare, reprezintă o sursă neașteptată de apă care a fost descoperită pe Lună.
Echipa a fost condusă de cercetători de la Academia de Ştiinţe din China. Experții că sferele de sticlă formate în timpul impactului unui meteoroid şi-ar fi pierdut iniţial cea mai mare parte din apă.
Sferele de sticlă acoperă suprafața Lunii
Sferele ar fi fost apoi bombardate de vânturile solare. Astfel, le-a fost furnizat hidrogen. Acesta s-ar fi combinat apoi cu atomii de oxigen conţinuţi în aceste formaţiuni. Ca urmare, au luat naştere molecule de apă.
Solul selenar este compus din 3 până la 5% sfere de sticlă. Estimărilor sunt bazate pe studiul eşantioanelor de sol aduse înapoi de misiunile americane Apollo. Astfel, după ce o sursă neașteptată de apă a fost descoperită pe Lună, experții au estimat ce cantitate s-ar afla pe suprafața satelitului natural.
„Luna este bombardată constant cu elemente de impact – spre exemplu micrometeoroizi şi meteoroizi mari. Care produc mărgele de sticlă de impact în timpul evenimentelor de încălzire rapidă cu energie ridicată,” a declarat specialistul în ştiinţe planetare Sen Hu de la Institutul de Geologie şi Geofizică din cadrul Academiei de Ştiinţă din China.
Recent, China a găsit o nouă resursă importantă pe Lună.
„Apa este cel mai căutat produs pentru a permite explorarea durabilă a suprafeţelor planetare. Cunoaşterea modului în care este produsă, depozitată şi completată apa aproape de suprafaţa selenară va fi foarte utilă pentru viitorii exploratori. Aceștia o vor putea extrage şi utiliza în scopuri de explorare,” a spus Hu.
Studiul concluzionează că aceste sfere de sticlă ar putea fi „rezervorul dominant” implicat în ciclul apei pe Lună. Mai ales că această apă ar fi „destul de uşor de extras”.