Publicaţiile ştiinţifice şi inovaţiile tehnologice traversează o perioadă de creştere exponenţială. Însă descoperirile majore, care contribuie la avansarea ştiinţei într-o manieră spectaculoasă, au devenit tot mai rare odată cu trecerea timpului, potrivit unui studiu publicat miercuri în revista Nature, informează AFP, scrie AGERPRES. 

Acest paradox, cel al unei ştiinţe „la ralanti” în pofida unei accelerări a producţiei de cunoştinţe, era deja documentat pentru anumite domenii de cercetare precum semiconductorii şi produsele farmaceutice, au dezvăluit autorii studiului. Aceștia sunt cercetători de la Carlson School of Management din cadrul Universităţii Minnesota din Statele Unite.

Situație neobișnuită cu descoperirile științifice din ultimele decenii

Ei au vrut să măsoare, pentru prima dată, nivelul tuturor disciplinelor. Experții s-au bazat pe 45 de milioane de articole ştiinţifice apărute în şase decenii (din 1945 până în 2010). În plus, au studiat și 3,9 milioane de brevete (din 1976 până în 2010), extrase din baze de date mondiale, inclusiv de pe platforma de informaţii Web of Science.

Astfel, ei au observat o situație neobișnuită cu descoperirile științifice din ultimele decenii. 

De-a lungul anilor, autorii au analizat amănunţit documentele cele mai citate, felul în care cercetătorii se citează între ei, pentru a alcătui un „indice de perturbare”. Acesta le permite să stabilească dacă un articol a schimbat datele problemei sau dacă o inovaţie tehnologică a creat o descoperire.

Ei au identificat două tipuri de descoperiri. Pe de-o parte, contribuţiile care vin să consolideze un „status quo”, precum laureaţii premiului Nobel Kohn şi Sham din 1965, care s-au bazat pe teoreme existente pentru a dezvolta o metodă originală de calculare a structurii electronice a atomilor.

De cealaltă parte, descoperirile „perturbatoare” care împing ştiinţa într-o nouă direcţie. Aici e exemplul cercetătorilor premiaţi cu Nobel Watson şi Crick, care au revoluţionat biologia demonstrând structura dublu-elicoidală a ADN-ului.

Recent, experții au descoperit un mod complet nou de a măsura timpul, de exemplu. Alți experți au creat organisme sintetice care se pot reproduce, de exemplu.

Indicele lor merge de la un scor negativ de -1 (consolidare) până la un scor pozitiv de +1 (perturbare). Potrivit calculelor autorilor studiului, procentajul acestui indice scade considerabil şi continuu între 1945 şi 2010 pentru publicaţii. Scăderea e de 91,9%. Aceasta afectează atât ştiinţele medicale şi fizice, cât şi pe cele sociale. La fel se întâmplă pentru brevete, cu o scădere de 80%, în această situație neobișnuită cu descoperirile științifice. 

Și vocabularul studiilor s-a schimbat

Declinul se resimte şi în vocabular. În timpul primelor decenii studiate, verbele care evocă creaţia sau descoperirea erau predominante. În ultimele decenii, ele scad tot mai mult, în favoarea cuvintelor ce evocă ameliorări sau aplicaţii.

„Asta nu înseamnă că nu mai există descoperiri”, a nuanţat Michael Park, autorul principal al studiului. În pofida unei cadenţe încetinite, „există în continuare un număr destul de consistent de lucrări perturbatoare în descoperirile recente, precum undele gravitaţionale în 2015 şi vaccinul cu ARN mesager împotriva COVID-19”, a declarat el pentru AFP. Această situație neobișnuită cu descoperirile științifice poate avea repercusiuni pe viitor. 

Însă „un ecosistem ştiinţific sănătos este un sistem în care se amestecă descoperiri perturbatoare şi de consolidare. Or, natura ştiinţei este pe cale să se schimbe”, a subliniat profesorul Russell Funk, coordonatorul cercetării.

În discuţie a fost adusă şi ponderea tot mai mare a cunoştinţelor pe care trebuie să le dobândească cercetătorii şi inventatorii. Aceștia petrec mai mult timp instruindu-se decât „împingând limitele ştiinţei”.

„Povar știinţei” îi face pe cercetători să apeleze la „pe porţiuni din ce în ce mai mici de cunoştinţe existente”. Studiul notează, de exemplu, tendinţa de a cita din aceleaşi lucrări anterioare, deci o lipsă de reînnoire.