Adevărul e altul, însă, potrivit Science Alert. Atunci când oamenii au ajuns în spațiu, în anii 1960, au descoperit că pixul e un instrument nepotrivit pentru acel mediu. Nu era la fel de eficient în condiții de 0 gravitație precum era pe Pământ. 

Potrivit legendei, NASA ar fi cheltuit milioane de dolari pentru a crea un pix care poate funcția în condiții de microgravitație. Rușii ar fi apelat la creioane obișnuite. Deși povestea circulă de mai multe decenii, nu e adevărată.

De ce nu folosește NASA creioane în spațiu, de fapt

Inițial, astronauții și cosmonauții foloseau creioane în spațiu. NASA a cercetat viabilitatea unui pix pentru spațiu. Dar agenția a renunțat la proiect atunci când costurile erau pe punctul de a crește semnificativ. 

Acum, experții au dezvăluit de ce nu folosește NASA creioane în spațiu, de fapt. Fisher Space Pen a fost dezvolvat de o companie privată, numită Fisher Pens, cu resursele financiare proprii. Atunci când a fost scos pe piață, la finalul anului 1960, și astronauții și cosmonauții au început să îl folosească în spațiu. 

Potrivit experților, printre lucrurile pe care nu le vrea nimeni plutind în spațiu se numără și detritus de creion. Creionul se poate rupe, ceea ce reprezintă un pericol. În plus, oamenii aflați în spațiu nu voiau nici așchii din lemn plutind în navă, după ce ascuțeau creioanele. Un astfel de material poate fi foarte inflamabil. 

Particulele microscopice de grafit pot fi și un conductor electric, un alt risc semnificativ în mediul extrem din spațiu. 

Află și de ce costumele astronauților sunt albe.

Orice particulă care se poate depune pe suprafețe sau care poate fi prinsă în echipament reprezintă un pericol considerabil. Particulele lăsate de creioane reprezentau un astfel de risc. Incendiile sunt una dintre îngrijorările principale în spațiu. NASA ia în serios astfel de situații, mai ales după ce un incendiu a ucis toți cei 3 membri ai misiunii Apollo 1, în 1967, ceea ce ar explica de ce agenția nu folosește creioane în spațiu. 

Pixurile cu bilă din acea perioadă erau și ele periculoase. Design-ul original a fost introdus în 1945. Potrivit lui Paul C. Fisher, fondatorul Fisher Pen Company, pixurile de atunci „se scurgeau pe peste tot”. Și picăturile de cerneală pot fi periculoase într-o capsulă spațială. 

Astronauții Apollo au folosit și pixuri cu vârf din fetru

În timp ce pixurile cu bilă erau considerate periculoase, astronauții au folosit și pixuri cu vârf din fetru, create de Duro Pen Company. Un astfel de pix a salvat misiunea Apollo 11, după ce un echipament de la bord s-a defectat.

Buzz Aldrin a folosit pixul pentru a acoperi gaura creată, ce a permis navei să decoleze de pe Lună. Riscul unor astfel de incidente în spațiu explică de ce nu folosește NASA creioane. 

După ce a fost inventat pixul cu bilă Fisher, astronauții au apelat la acest instrument. Brevetul pentru pix a fost primit în 1965, de către Paul C. Fisher, în colaborare cu Friedrich Schächter și Erwin Rath. 

Fisher susține că ideea i-a venit într-un vis, când tatăl său, care murise cu 2 ani înainte, i-a sugerat să adauge rășină în cerneală. 

Află și de ce scheletul astronauților e afectat semnificativ în spațiu.

Aceste pixuri sunt rezistente și pot fi folosite în condiții extreme cărora un pix cu bilă normal nu le-ar putea face față. Printre acestea se numără temperaturi extreme și pe suprafețe unsuroase. Fisher a oferit NASA aceste pixuri. După mai multe teste, agenția le-a cumpărat și le-a introdus în misiunea Apollo 7, din 1968. De atunci, astronauții NASA folosesc aceste pixuri.

În ziua de azi, astronauții și cosmonauții au mai multe opțiuni la bordul Stației Spațiale Internaționale. Printre acestea se numără și creioane – mecanice, nu din lemn.