Casierii și vânzătorii citeau manual eticheta cu prețul, în trecut, și introduceau manual suma, scrie Wired. 

Acest sistem era mai lent, plus că nu putea ține cont la fel de eficient de câte unități din fiecare produs era vândut și câte mai erau în depozit. 

Codul de bare împlinește 48 de ani

În SUA, existau mai multe moduri prin care era ținut inventarul. Se urmăreau porțiunile goale de pe rafturi și din depozit sau se făcea un inventar la finalul zilei sau săptămânii, printre altele. Bernard Silver și Norman Joseph Woodland, din cadrul Universității Drexel, au început să lucreze la un sistem universal pentru produse încă din 1948. 

Acum, codul de bare împlinește 48 de ani de când a fost introdus în SUA. Silver și Woodland au încercat inițial mai multe metode. Printre acestea s-au numărat tipare de cerneală vizibile doar la lumina ultravioletă. Ei au renunțat la această idee pentru că era scumpă. 

Woodland a fost inspirat de codul Morse pentru codul de bare. Potrivit Wired, expertul s-a gândit la modelul codului de bare după ce ar fi desenat punte în nisip, la plajă, și le-a lungit, până când au devenit linii similare cu cele care se găsesc și azi pe codul de bare. 

Află care sunt locurile ce au camere ascunse, la care nu te-ai fi gândit.

Woodland și Silver au folosit această idee cu o tehnologie folosită în cinematografie – sistemul audio creat de Lee de Forest, în anii 1920. Chiar și așa, sistemul creat de cei 2 era prea mare și scump pentru a fi folosit în toate magazinele din lume. 

Cei doi experți au vândut brevetul pentru invenție către Philco, care l-a vândut către RCA. Acum, codul de bare împlinește 48 de ani. 

RCA a testat brevetul Woodland-Silver cu un cititor de coduri, în perioada 1972 – 1973. Atunci când magazinele au început să aibă standarde privind etichetele de preț, în 1973, a fost preferat sistemul de citire cu laser, creat de IBM.

Codul de bare a fost citit prima dată în Troy, Ohio, în 1974

După mai multe teste, sistemul a fost introdus într-o locație comercială pentru prima dată. A fost ales un magazin din Troy, Ohio, pentru că era aproape de Dayton, unde se afla sediul NCR, cei care au creat tejgheaua casierilor modernă. 

Pe 26 iunie 1974, la ora 8:01 dimineața, Clyde Dawson a cumpărat un pachet de gumă Wrigley’s Juicy Fruit. Achiziția a fost făcută în cadrul magazinului Marsh. Casiera Sharon Buchanan a scanat codul de bare, în context comercial, pentru prima dată în istorie. Acum, codul de bare împlinește 48 de ani. 

Primul produs vândut cu acest sistem a costat 67 de cenți. Dacă suma ar fi ajustată pentru inflație, suma ar fi de 3 dolari azi. În acest moment, guma e expusă în cadrul Muzeului Smithsonian. 

Află care e numărul ilegal care nu poate fi deținut de nimeni – de ce e ținut secret.

Tejgheaua casierei a costat 10.000 de dolari (adică 44.000 de dolari în ziua de azi). Sistemul de scanare a costat 4.000 de dolari (17.600 de dolari azi). Acum, sistemul de scanare creat de aceeași companie costă doar 1% din suma inițială.

Pentru că existau costuri inițiale atât de mari, adoptarea codului de bare a durat mai mult decât se așteptau experții. Acum, însă, e folosit în întreaga lume.

Ce înseamnă cifrele de sub codul de bare

Cifrele de sub liniile unui cod de bare se numesc Global Trade Item Number (GTIN) și identifică producătorul articolului respectiv. 

„GTIN e un număr unic, format din 14 cifre, folosit pentru identificarea bunurilor din comerț, produse sau servicii. GTIN e un termen umbrelă care se referă la întreaga familie din structura UCC.EAN,” scrie pe site-ul GTIN, potrivit USA Today. Acesta se referă la Numărul articolului internațional (sau numele de articol european/EAN). 

GS1 e o organizație non-profit care generează un set de numere pentru codul de bare, care împlinește 48 de ani. Potrivit GS1, GTIN „poate fi folosit de o companie pentru a identifica toate bunurile din comerț pe care le are”. 

Potrivit GS1, UPC (Universal Product Codes) sau EAN sunt „imprimate pe aproape toate produsele din lume”. În plus, sunt „cele mai folosite coduri de bare GS1”. 

Potrivit companiei, prefixul codului de bare (primele 2-3 cifre) nu reprezintă țara de proveniență a produsului.

„Un cod de bare EAN-13 începe întotdeauna cu prefixul GS1, din cadrul GS1 Member Organisation care a alocat acel număr. Prefixul GS1 nu indică dacă produsul a fost creat într-o țară specifică sau de un producător specific. E posibil să fi fost produs oriunde în lume,” scrie pe site-ul oficial. 

În plus, acest număr include și alte informații. Prima cifră dintr-un număr de cod de bare de 12 cifre reprezintă sistemul de numerotare. Primele 5 cifre identifică producătorul. Ultimele 3 cifre identifică produsul, potrivit USA Today.