Un satelit pierdut de 25 de ani a fost găsit. Unde s-a ascuns până acum

Satelitul Infra-Red Calibration Balloon (S73-7) a făcut parte din programul spațial al forțelor armate din SUA. A fost lansat pe 10 aprilie 1974, potrivit Gizmodo. 

După ce a fost lansat, satelitul mare KH-9 Hexagon a eliberat satelitul mai mic, cu un diametru de 66 de centimetri. Astfel, satelitul a ajuns la o orbită circulară de 800 de kilometri. 

Un satelit pierdut de 25 de ani a fost găsit

Micul satelit trebuia să se umfle în orbită. Avea scopul de a fi o țintă de calibrare pentru echipamentul radar. Lansarea sa în orbită nu a avut succes, însă. Ca urmare, a devenit o parte din gunoiul spațial care orbitează în jurul planetei.

Astfel, a devenit un satelit pierdut timp de 25 de ani. Atunci când studia datele satelitului, Jonathan McDowell, expert din cadrul Harvard-Smithsonian Center for Astrophysic, a descoperit că satelitul a mai fost pierdut o dată, în anii 1970. Atunci, radarele care îl urmăreau nu l-au mai putut poziționa. După aceea, satelitul a mai dispărut o dată în anii 1990.  

Satelitul a fost descoperit din nou la începutul acestei săptămâni, după 25 de ani, potrivit datelor de la 18th Space Defense Squadron, din Forța Spațială.

„Problema e că ar putea avea o sincronizare radar extrem de joasă,” a declarat McDowell. „Și poate lucrul pe care îl urmăresc e o bucată din balon, care nu a fost lansat corect. Așa că nu e metal și nu poate să apară corect pe radar.” 

Radarele și senzorii optici de la sol urmăresc peste 20.000 de obiecte din orbită. Un astfel de proces e extrem de complex și poate fi complicat. Există o rețea globală de senzori, care oferă informații despre întregul catalog de sateliți. Chiar și așa, un satelit a fost pierdut timp de 25 de ani. Cele mai multe obiecte din catalog nu își transmit identitățile. 

Senzorii de la sol urmăresc sateliții din orbită 

Senzorii se bazează pe identificarea orbitei unei obiect în mișcare și verificarea orbitei anunțate a satelitului. Dar pot să apară și erori. 

„E precum controlul traficului aerian,” a declarat McDowell. „Toate aceste lucruri se mișcă repede. Și dacă încerci să zbori printre ele, trebuie să știi exact unde se află riscurile.” 

Dacă un satelit a fost pierdut timp de 25 de ani, e posibil ca alte obiecte să intre în aceeași categorie. Ceea ce reprezintă o problemă în contextul în care lansările spațiale s-au înmulțit în ultimii ani. 

După ce un satelit e lansat, inginerii știu aproximativ unde va ajunge și la ce altitudine va orbita. Dacă un obiect e găsit în acea zonă desemnată, atunci pot calcula orbita, pentru a verifica unde a fost văzut satelitul ultima dată.

Acesta e un proces foarte important, dar pot să apară și erori. 

„Dacă ai pierdut 1 – 2 obiecte, atunci nu e un risc foarte mare,” a declarat McDowell. „Dar vrei să îți faci treaba cât de bine poți. ”