În trecut, au fost descoperite denumirile substanțelor respective, scrie CNN. Până acum, însă, nu se știa exact la ce compuși se refereau aceste denumiri.

În total, au fost descoperite 121 de vase în atelierul de îmbălsămare. Acesta a fost folosit în perioada secolelor 7-6 î.e.n. 

Cum mumificau egiptenii cadavrele în Antichitate

Egiptenii antici utilizau numeroase ingrediente exotice în acest proces. Unele dintre ele erau importate se pare chiar din îndepărtata Asie de Sud-Est, informează Reuters, scrie AGERPRES.

Cercetătorii au dezvăluit rezultatele analizelor biochimice a 31 de recipiente ceramice care au conţinut odinioară substanţe folosite la îmbălsămare. Acestea au fost descoperite în bogatul sit arheologic Saqqara, în apropiere de Cairo. Cu ajutorul lor, experții pot descifra cum mumificau egiptenii cadavrele în Antichitate, la nivelul practicilor chimice. 

Pentru vechii egipteni, conservarea trupului după moarte era crucială pentru garantarea unei existenţe demne în viaţa de apoi. Diverse substanţe erau utilizate pentru conservarea ţesutului uman. În plus, erau folosite și pentru prevenirea mirosului de descompunere – cu mult timp înaintea oricăror cunoştinţe despre microbiologie – înaintea înfăşurării trupului.

În ultimele două secole, oamenii de ştiinţă au speculat doar referitor la ingredientele folosite la îmbălsămare şi menţionate în textele antice. Acest atelier însă, descoperit în 2016 de arheologul Ramadan Hussein, decedat în 2022, în apropierea vestigiilor vechii piramide Unas şi a piramidei în trepte Djoser, conţinea cupe şi recipiente sub formă de bol etichetate cu denumirile antice ale substanţelor pe care le conţineau, iar câteodată cu instrucţiuni precum ”a se pune pe cap”. Astfel, experții au aflat încă un detaliu important despre cum mumificau egiptenii cadavrele în Antichitate. 

Cele mai multe substanțe de îmbălsămare proveneau din afara Egiptului

„’Majoritatea substanţelor proveneau din afara Egiptului,” a spus arheologul Philipp Stockhammer, de la Universitatea Ludwig Maximilian din Munchen, Germania. El a fost autorul principal al studiului publicat în revista Nature.

Multe proveneau din regiunea Mediteraneană. Printre acestea se numărau uleiul de cedru, de ienupăr şi de chiparos, precum şi catran, bitum şi ulei de măsline. 

Când studiau cum mumificau egiptenii cadavrele în Antichitate, experții au avut parte și de o surpriză. Unele substanțe proveneau din păduri din Asia de sud-est. Mai foloseau răşină de damar, copac care creşte doar în Asia de sud-est tropicală, răşină de la arborele de elemi, care provenea din Asia de Sud-Est sau Africa tropicală.

„’Este un indicator al faptului că aceste răşini erau tranzacţionate de la distanţe foarte mari şi că mumificarea în Egipt a fost cumva un factor determinant către o globalizare timpurie şi un comerţ global,” a spus Stockhammer.

„Îmbălsămarea era realizată într-o manieră bine organizată, instituţională,” a spus biochimistul şi coautorul studiului Mahmoud Bahgat, de la Centrul naţional pentru Cercetare din Cairo.

O substanţă folosită la îmbălsămare denumită ”antiu” în textele antice a fost tradusă timp îndelungat prin tămâie sau mir. Studiul a scos la iveală că este vorba despre un amestec de ulei de cedru, ulei de ienupăr şi de chiparos, precum şi grăsimi animale, și cum mumificau egiptenii cadavrele în Antichitate.

Trei reţete, cu ingrediente precum răşină de elemi, răşină de fistic, produse derivate din ienupăr sau chiparos şi ceară de albine, au fost identificate pentru îmbălsămarea capului. Alte reţete erau folosite pentru catifelarea pielii sau curăţarea trupului.

Atelierul de îmbălsămare era subteran

Atelierul subteran de îmbălsămare era accesibil printr-un puţ cu o adâncime de 12 metri. Datează din timpul celei de-a 26-a dinastii egiptene, denumită şi Perioada Saită. Aceasta a condus în perioada 664-525 î.e.n, într-o vreme când se manifesta influenţa regională asiriană şi persană şi o descreştere a puterii egiptene. 

Află și de ce mâncau oamenii mumii în secolul 19.

Atelierul de îmbălsămare, ce a oferit detalii despre cum mumificau egiptenii cadavrele în Antichitate, a fost folosit la aproximativ 2 milenii după construirea piramidelor din Giza, în timpul Vechiului Regat Egiptean. A fost folosit și la şase secole după ce faraonul Tutankhamon a domnit în perioada Noului Regat Egiptean.