Ce înseamnă semnalul SOS, de fapt. A fost folosit pentru prima dată acum mai bine de 1 secol

Semnalul SOS a fost creat inițial la începutul secolului 20, atunci când existau numeroase limite tehnologice față de lumea modernă, scrie IFL Science. 

Dar experții au creat acest mesaj ce putea fi transmis rapid și ușor pentru a eficientiza comunicațiile între navele aflate în pericol și potențialul ajutor. 

Ce înseamnă semnalul SOS, de fapt

Semnalul SOS a fost ales pentru că are o secvență specifică în codul Morse, care era folosit în acel moment. Adică 3 puncte, 3 linii și 3 puncte (…—…). Astfel, era ușor de transmis și de interpretat, mai ales în situații de urgență. 

Mulți cred că semnalul SOS înseamnă ceva specific, dar că a fost abreviat, ce a schimbat semnificația inițială în cea actuală. Dar adevărul e că semnalul a fost ales pentru că această succesiune de litere era ușor de transmis și de recepționat. În plus, pentru că e scurt, existau șanse mai mici să fie interpretat greșit de către receptor. 

SOS a devenit asociat cu Save Our Souls și Save Our Ship. Dar doar după ce fusese deja adoptat drept semnalul universal de urgență pentru nave. 

Află și cine ar fi fost primul care a auzit semnalul SOS al Titanicului și ce s-a întâmplat când a anunțat poliția.

Înainte de introducerea unui semnal universal, diferite țări și organizații aveau semnale diferite. Ceea ce ducea la confuzii și la lipsa de eficiență într-o lume aflată în pragul globalizării. 

În 1904, companiei de telecomunicații Marconi Company a vrut să creeze codul CQD pentru urgențe. Acesta ar fi fost un acronim pentru Seeking you. Distress! (Vă căutăm. Urgență!). În aceeași perioadă, SUA foloseau NC, ce ar fi însemnat Call for help without delay (Cerere de ajutor fără întârziere). Navele europene foloseau o varietate de coduri. 

Dincolo de ce înseamnă semnalul SOS, de fapt, puțini știu și când a fost introdus acest sistem la nivel global. 

Semnalul SOS a fost introdus la începutul secolului 20

Pentru a se asigura că navele pot comunica unele cu altele în situații de urgență, în 1906, International Radiotelegraph Convention a propus ca „navele aflate în situații de urgență să folosească următorul semnal: …- – -…, repetat la intervale scurte.” 

Moțiunea a fost adoptat în 1908, deși a durat ceva până când toate navele au adoptat sistemul. 

Prima dată oficială în care semnalul SOS a fost folosit s-a întâmplat în 1909. Atunci, Theodore D Haubner a transmis semnalul pentru nava pe aburi SS Arapahoe. Haubner a trimis și vechiul cod de CQD, în cazul în care noul semnal SOS nu era recunoscut. 

Deși semnalul SOS e unul dintre cele mai cunoscute mesaje din lume, puțini știu ce înseamnă de fapt. Atunci când RMS Titanic s-a izbit de celebrul aisberg pe 15 aprilie 1912, operatorul Jack Phillips a transmis inițial vechiul semnal CQD. 

Harold Bride, subalternul său, a sugerat să folosească și noul mesaj SOS.

„E un semnal nou. Și s-ar putea ca asta să fie ultima ta ocazie să îl transmiți,” i-ar fi spus Bride lui Phillips, potrivit unui raport New York Times din 1912. 

Codul Morse nu mai e singurul sistem folosit pentru comunicațiile marine. Dar semnalul SOS continuă să fie cunoscut la nivel global.